"Elemente si fapte- totul te raneste. Sa te aperi retragandu-te in dispret, sa te izolezi intr-o fortăreaţă de silă, să visezi la indiferenţe supraomeneşti? Ecourile timpului te-ar persecuta până în ultimele tale absenţe...Când nimic nu te poate împiedica să sângerezi, până şi ideile se colorează în roşu sau se strivesc unele pe altele ca nişte tumori. În farmacii nu există niciun leac specific împotriva existenţei; - doar leacuri mărunte pentru fanfaroni. Dar unde este antidotul deznădejdii limpezi, infinit articulate, mândre şi sigure? Toate fiinţele sunt nefericite; dar câte din ele ştiu asta? Conştiinţa nefericirii este o boală prea gravă pentru a figura într-o aritmetică a agoniilor sau în registrele Incurabilului. Ea micşorează prestigiul infernului şi converteşte abatoarele timpurilor în idile. Ce păcat ai săvârşit ca să te naşti, ce crimă ca să exişti? Durerea ta, ca şi destinul tău sunt fără motiv. Să suferi cu adevărat înseamnă să accepţi invazia nefericirii fără scuza cauzalităţii, ca pe o favoare a naturii demente, ca pe un miracol negativ...
In fraza Timpului, oamenii se inserează ca nişte virgule, pe când tu, ca s-o opreşti, ai încremenit ca un punct". (Emil Cioran-Tratat de descompunere)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu