sâmbătă, 16 octombrie 2010

Primarul si cronicarul

Un primar cum altul n-a fost in orasul cu salcami
A decis ca este timpul sa se faca remarcat.
"Invingatorii scriu istoria"- spune o vorba din batrani
Si primarul, prin urmare, se puse pe meditat.

Cum sa faca el din haitele de caini flamande
Semeti lei, buni doar de paza la intrare in oras,
Din haldele de gunoaie mai inalte ca un munte-
Obiectiv turistic sau, poate, vreun sfant lacas,

Cum sa-l zugraveasca presa ca un geniu al actiunii,
Ca un salvator, de pilda, cand necazul ne cuprinde,
Cum sa treaca drept un idol, un subiect al pasiunii,
Ce realizari sa aiba, cat cetatea se intinde?

A gasit rapid primarul o solutie desteapta.
Ce realizari marete? Totul nu-i decat un vis
Si uitare, intrucat calea cea dreapta
Gloata invata doar cu bata si prin scris.

Cheama, deci, primarul nostru scribul ramas mostenire
De la-naintasul sau, alt primar cu vise mari.
Ii da teme si tablite, doua vodci si o psaltire,
Un program de noapte strict, cativa bani de buzunar...

Scribul cronicar devine si orice presa critica
Fapte si cuvinte, relatari, decizii rele,
Consecvent cu sine insusi, scribul tot pe dos scria,
Inspirat fiind, nu de timpuri, ci de sticle si de stele.

O dorinta anume are edilul cu ardoare-
De cuceritor doreste zugravit al sau portret.
Insa scribul e lipsit de talent si de chemare.
Si mai are un defect: e putin analfabet.

De aceea cand sa puna hieroglifele pe tabla
Avu o problema- a scrie "cuceritor al vremii"
Sefu', sefu', faraonu' ... stai putin, o mica treaba:
Cum pictez "cuceritor": o dama si trei camelii?

vineri, 8 octombrie 2010

Impostorul acreditat

Se zvoneste prin ziare
Ca un individ gretos
Umbla prin oras si pare
Ca a-ntors lumea pe dos.

Pe-al sau blog,  fara de jena,
Scrie ce-i in capul lui:
Bazaconii in esenta
Si ode stapanului.

Ideile lui sunt fixe
Si-apar pe la miezul noptii,
Dupa o sticla de vodca
Si un plans amar al sortii.

N-avuse baiatul nostru
Mult noroc la viata lui;
Ba prin carciumi, ba la peste,
Pomeni din partea notarului...

Cate-un sut in dos, fireste,
Ca pe unde a umblat
A tot fost prins la smantana
Si la oala cu pasat.

Dar de-un timp s-a hotarat
Sa devina moralist.
Insa tot ce reuseste
E sedinta la dentist.

Lipsit de-orice inhibitii,
Un sef nou la un partid
Ii tranteste usa-n nas
Si-l trimite dupa plic.

Ca scrie bazaconii, tipul cel nou intelege,
Dar i se pare
Ca si-un impostor ca asta
Tre' sa aiba acreditare.

miercuri, 6 octombrie 2010

Telefonul otravit la PDL

Cativa membri de partid,                                         
Mai naivi din fire,
Au vorbit la telefon
Cu o-nchipuire

Se facea ca un anume
Sef de Bucuresti,
Stefan Chelbu, dupa nume,
Le spunea povesti.

Cum ca un sondaj rapid,
Comandat de centru,
Vrea sa afle negresit
Cati sunt pentru.

Pentru ce, nimeni nu stie.
Chelbu spune-o poezie:
Galateanul este sus
Presedinte trebuie pus

Telefonul otravit
A fost cam in pripa,
Unii au inteles gresit
Si s-au pus pe ciripit.

Ba c-alegerile-s trucate,
Pesedistu-i un bandit,
Ba ca galateanul, frate,
Este naspa la partid.

Urmare....

Unii membri democrati
Au strigat lozinci...
Cred ca au strigat greşit
C-au rămas doar cinci.

duminică, 3 octombrie 2010

Paparazzi ghinionisti

Vuvuzel si Vuvuzica,
Ziaristii de taraba,
In fata, la "Ciresica",
Au facut si ei o treaba.

Cum au fost tocmiti in graba
De Stanel instalatorul,
Vuvuzica cea isteata
L-a luat fotograf pe ...chiorul.

Vuvuzel si Vuvuzica,
Mai modesti de felul lor,
In fata, la "Ciresica",
Au facut un film ....sonor.

'Geaba au vrut curiosii
Sa vada ce au filmat.
Tot ce-au reusit, sarmanii:
O plimbare
Pe-nserat

In fata la "Ciresica",
Nu tu sprituri, nu tu spaga
Paparazzii de taraba
Au distrat o lume-ntrega

Cum Stanel instalatorul
A intrat in faliment,
Plata pentru trebusoara
A facut-o mai atent.

Astfel, bietul Vuvuzel 
S-a ales c-o chelfaneala,
Iar isteata Vuvuzica
Cu doi bani de cheltuiala.

miercuri, 4 august 2010

joi, 15 iulie 2010

Randuri pentru Madalina Manole

"Elemente si fapte- totul te raneste. Sa te aperi retragandu-te in dispret, sa te izolezi intr-o fortăreaţă de silă, să visezi la indiferenţe supraomeneşti? Ecourile timpului te-ar persecuta până în ultimele tale absenţe...Când nimic nu te poate împiedica să sângerezi, până şi ideile se colorează în roşu sau se strivesc unele pe altele ca nişte tumori. În farmacii nu există niciun leac specific împotriva existenţei; - doar leacuri mărunte pentru fanfaroni. Dar unde este antidotul deznădejdii limpezi, infinit articulate, mândre şi sigure? Toate fiinţele sunt nefericite; dar câte din ele ştiu asta? Conştiinţa nefericirii este o boală prea gravă pentru a figura într-o aritmetică a agoniilor sau în registrele Incurabilului. Ea micşorează prestigiul infernului şi converteşte abatoarele timpurilor în idile. Ce păcat ai săvârşit ca să te naşti, ce crimă ca să exişti? Durerea ta, ca şi destinul tău sunt fără motiv. Să suferi cu adevărat înseamnă să accepţi invazia nefericirii fără scuza cauzalităţii, ca pe o favoare a naturii demente, ca pe un miracol negativ...
In fraza Timpului, oamenii se inserează ca nişte virgule, pe când tu, ca s-o opreşti, ai încremenit ca un punct". (Emil Cioran-Tratat de descompunere)