sâmbătă, 16 octombrie 2010

Primarul si cronicarul

Un primar cum altul n-a fost in orasul cu salcami
A decis ca este timpul sa se faca remarcat.
"Invingatorii scriu istoria"- spune o vorba din batrani
Si primarul, prin urmare, se puse pe meditat.

Cum sa faca el din haitele de caini flamande
Semeti lei, buni doar de paza la intrare in oras,
Din haldele de gunoaie mai inalte ca un munte-
Obiectiv turistic sau, poate, vreun sfant lacas,

Cum sa-l zugraveasca presa ca un geniu al actiunii,
Ca un salvator, de pilda, cand necazul ne cuprinde,
Cum sa treaca drept un idol, un subiect al pasiunii,
Ce realizari sa aiba, cat cetatea se intinde?

A gasit rapid primarul o solutie desteapta.
Ce realizari marete? Totul nu-i decat un vis
Si uitare, intrucat calea cea dreapta
Gloata invata doar cu bata si prin scris.

Cheama, deci, primarul nostru scribul ramas mostenire
De la-naintasul sau, alt primar cu vise mari.
Ii da teme si tablite, doua vodci si o psaltire,
Un program de noapte strict, cativa bani de buzunar...

Scribul cronicar devine si orice presa critica
Fapte si cuvinte, relatari, decizii rele,
Consecvent cu sine insusi, scribul tot pe dos scria,
Inspirat fiind, nu de timpuri, ci de sticle si de stele.

O dorinta anume are edilul cu ardoare-
De cuceritor doreste zugravit al sau portret.
Insa scribul e lipsit de talent si de chemare.
Si mai are un defect: e putin analfabet.

De aceea cand sa puna hieroglifele pe tabla
Avu o problema- a scrie "cuceritor al vremii"
Sefu', sefu', faraonu' ... stai putin, o mica treaba:
Cum pictez "cuceritor": o dama si trei camelii?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu