Purtătorii de caschetă şi sperietorii din trafic ai adepţilor lui Bachus sunt pe care să dezlege o mare enigmă: de ce a zburat cât colo caragaţa cu epoleţi din copac, tocmai când norocul îi surâdea şugubăţ.
Se făcea că într-o seară, după ce Vodă a sărbătorit la cârciuma personală „succesurile” care se ţin lanţ de capul lui, avu loc un mic eveniment. Beat de fericire că aleasa inimii sale îi era pe-aproape, şi din ce în ce mai aproape, omul a dat să întoarcă herghelia de cai putere, să se facă devazut împreună cu Zâna la adăpostul nopţii, căci ziua este pentru ea un mediu ostil, urât mirositor şi plin de nuduri. Când colo, să vezi belea! Două iepe rătăcite s-au pus contra, au luat câteva copite, protejate ce-i drept cu cauciuc 4x4, şi nici că au vrut să se mai dea din drum. Cum tărăboiul era mare, hop! şi echipajul de cowboy dotaţi cu girofar.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare, umbra legii se întinde tot mai mare şi mai mare, căci cei doi cowboy aveau alcooltestul în dotare. Nu fu chip de împăcare decât după apelare, când o caragaţă mare a pornit în deplasare să vadă ce s-a-ntâmplat. Cum furia-mpărătească nu fu chip s-o domolească, iepele ţipând şi ele, caragaţa noastră, vere, a-ncercat să dea din pene, pe Vodă să-l apere. Însă-n grupul cel cinstit cineva a ciripit. Cu auzu-i ascuţit , Che Guevara s-a zburlit şi degrabă a pus preţ pe un set de epoleţi. Căci pe Vodă îl voia, nu stăpân, ci-n mâna sa.
Caragaţa noastră, biata, a-nghiţit în sec şi gata! Cum a ratat misia şi-a semnat demisia.
Şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus poveste-aşa. Unii spun c-ar mai urma: „Vodă şi cu zâna lui, serialul anului”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu